„Odată, doi zidari făceau un zid. Când era gata să aşeze o cărămidă, unul din ei observă că-i mai groasă într-o parte ca-n cealaltă. Tovarăşul lui, Petre, îl sfătui prieteneşte s-o zvârle şi să pună alta în locul ei.
Dacă nu faci aşa, Ioane, lucrul are să-ţi iasă rău.
“Ei aşi!”, îi răspunse Ioan, ” cum are să-mi strice zidul un lucru aşa de nimic, care aproape nici nu se observă. Tu, Petre, prea o iei în serios cu toate!”.
Şi Ion îşi văzu înainte de lucru zidind cărămidă peste cărămidă până seara, când amândoi îşi lăsară lucru şi plecară acasă.
A doua zi, când veniră iarăşi la lucru, ce le-a fost dat să vadă ! Din pricina acelei cărămizi rele, zidul n-a mai mers drept şi cu cât se înălţa, cu atât se înclina mai mult, aşa că peste noapte s-a prăbuşit şi Ion a trebuit să înceapă zidul din nou.
Tot aşa este şi cu orice neadevăr în inimile noastre. Minciuna, care la început e aşa de mică, creşte şi iar creşte, până ce în sfârşit aduce peste noi ruşine şi ocară.
De aceea, spune şi cuvântul lui Dumnezeu: Lepădaţi minciuna şi grăiţi adevărul. Câştigă-ţi adevărul şi nu-l vinde! ( pr. Const. Trifănescu)
sursa: O mie de pilde pentru viaţa creştină – dr. Grigore Gh. Comşa, episcopul Aradului – 1929.
