Categorie: Diverse

Incet, incet Piata Victoriei s-a golit de oameni. Fiecare s-a intors la treaba lui, convins fiind, poate, de efectul pe care l-a avut prezenta sa, acolo: unul covarsitor, cu siguranta! Si chiar asa a fost: suntem o generatie de oameni care isi pot exprima liber punctul de vedere! Cei in varsta stiu mai bine decat noi ce inseamna asta! Noi stim de constrangeri si taceri din povesti si dintr-o inertie ereditara din care ne smulge, din cand in cand, nevoia de supravietuire demna. Avem multe valori in cap, ni le-am dori transpuse in realitate. Dar pentru asta trebuie sa facem loc in paienjenisul de coruptie si hotie in care ne marinam de ani de zile. Sau, mai precis, sa plivim buruienile pentru a putea planta speranta unei vieti mai demne. Doar ca si intr-un camp ingrijit pot aparea buruieni. Poate nu azi, pentru ca au fost calcate in picioare de cei care si-au purtat pasii cu obstinatie, seara de seara, in Piata Victoriei. Dar maine vor scoate iarasi capul. Si poate atunci, nu vom mai gasi unitatea care ne-a ajutat sa impartim cu bucurie acelasi petic de cer, pentru cateva saptamani. Caci nu conteaza atat Guvernul X sau Y, oameni fantosa ai unui lider politic, ci conteaza legea care te lasa sa cultivi buruieni.

Din ’89 incoace s-au succedat multe guverne, aceeasi piesa, alti actori. Foloase au tras pe saturate si nu pentru ca ar fi diabolici de isteti, ci pentru ca isi fac legi dupa bunul lor plac.

In Roma Antica, Senatul era constituit din patricieni, adica bogatasi si plebei, oameni liberi, ambii cu drept de veto. Iar ca sa ajungi senator, trebuia sa ai statutul juridic de om liber si sa fi recunoscut ca persoana onorabila. In zilele noastre, politicienii se trag din tagme functionaresti, veniti pe linie succesorala din nenea si tanti. Atata vreme cat un guvern nu va initia si sustine revizuirea legilor actuale de catre o echipa de avocati apolitici, pentru bunul mers al tarii, manifestarile gen Piata Victoriei vor fi reprize de artificii trecatoare, chiar daca foarte dragi noua. Caci unde-i lege nu-i tocmeala!
Si de ce nu ?! Poate un nucleu de cativa oameni, care sa reprezinte vocea poporului, si-ar putea gasi statut juridic, bine definit, in Parlamentul Romaniei. Este o problema de acceptanta, democratie si onorabilitate, valori pe care le aclama o lume intreaga. Si atunci, poate ca legile nu ar mai fi date spre a fi folosite drept parghii pentru anumiti indivizi si si-ar gasi menirea de a trata cauza si nu efectul. Iar noi ne-am vedea de viata noastra, la adapost de abuzurile pe care le consfinteste in prezent, legislatia in vigoare.

Urc în tramvai. Fiind mai liber faţă de celălalte zile din săptămână, mă aşez pe un scaun. Am început să privesc în stânga şi în dreapta. Fiecare călător se scălda în propriile gânduri. Se citea în ochi faptul că în adâncurile inimii, fiecare tânjea după linişte. După un amărât de strop de linişte şi nimic mai mult. Am oftat în sinea mea şi dădeam să-mi scot instinctiv telefonul din buzunar. Deodată urcă o fetiţă alături de mama ei şi nişte prieteni de familie. Au început să discute actualităţile ultimelor zile. La câteva secunde îmi e dat să aud
din partea fetiţei : „ Mami, melgem să stlig şi eu. EU NU VEAU SĂ PLEC CA SARRAH ÎN FRANŢA”. Moment în care am îngheţat. Apoi s-a uitat la mine şi a zâmbit. Probabil că-mi va rămâne imaginea ei foarte multă vreme în minte.

Mi s-a spus zilele astea că sunt mic şi încă nu pricep multe. Am zâmbit în sinea mea, ştiind că poate aşa e şi mi-am zis: „ Mic, dar nu şi naiv”. S-a stârnit un război de declaraţii, articole, jigniri şi revolte. Un război „ al palatelor „. Se aruncă dinspre Victoria spre Cotroceni şi invers. Cu toate informaţiile apărute în presă, cu toate comentariile şi declaraţiile – e clar că nu vom şti 100% niciodată unde se află adevărul şi care sunt intenţiile şi jocurile reale care se desfăşoară de câteva zile. Se scrie mult, se publică multe informaţii neverificate, se citeşte pe nerăsuflate şi fiecare vine cu verdictul propriu: „E X sau Y de vină”.

Ceva nu-i bine însă. Nu se leagă în tot lanţul de întâmplări logice anumite scene şi tocmai asta a înfuriat naţiunea. Stau şi mă întreb însă: cum ar fi fost dacă majoritatea înalţilor demnitari ar fi avut în suflet un strop de dragoste de ţară? Cum ar fi fost dacă înainte de a scoate vreun cuvânt pe gură şi a face vreo faptă s-ar fi gândit la istoria şi demnitatea poporului român? Cum ar fi fost dacă fiecare cetăţean ar fi fost respectat şi purtat în suflet de către înalţii care ne conduc precum un membru al propriei familii?

Greşeala de proporţii care s-a făcut a fost aceea de a sfida poporul. Aceea de a-l considera incapabil de a pune cap la cap nişte informaţii şi a trage singur repejor nişte concluzii.

Nu sunt nici pro, nici contra nimănui. Sunt însă susţinător înfocat al valorilor naţionale, al conducătorilor din istorie care au fost adevăraţi lideri pentru popor şi pe care se merita să îi urmezi fără să-ţi pui nici cel mai mic semn de întrebare. Acum? Rari sunt oamenii de pe scena politică românească în faţa cărora îţi poţi scoate pălăria, purtându-le cele mai sincere respecte, fără să ai niciun dubiu în privinţa lor. În majoritatea cazurilor, trebuie să existe câte un scandal, câte un dosar cu pete, ş.a.

Personal, nu am nicio funcţie importantă. Nici realizări importante, după care se aleargă în ziua de azi. Însă intuiţia mea de om crescut la munte printre ţăranii autentici desprinşi din poveştile de demult ale cărţilor de istorie îmi dictează că dacă foloseşti zi de zi ingrediente precum: minciuna, sfidarea, nesimţirea, ocolişul şi non-transparenţa nu ajungi decât să atragi asupra ta priviri şi gânduri nu tocmai prea sănătoase. Nu ajungi astfel să ai cale lungă şi să ai parte de respect. Mi s-a zis în Bucovina, în Raiul meu: „ Băiete, să fii bun. Să îţi pese de oameni. Să îi asculţi. Să ai bun simţ şi mai bine lasă de la tine, pentru a evita un conflict. Nu folosi legea talionului. Fă bine şi lasă loc de bună ziua pe oriunde mergi”. Poate pentru unii, par sfaturi învechite. Însă cu ele au oferit bunicii noştri oameni de valoare societăţii ăsteia frumoase.

Mă duc la culcare zilnic cu întrebarea „ Ce aş face dacă azi mi-ar fi ultima zi trăită pe acest Pământ?”. În momentul ăla mă cutremur şi pun mâna să-mi repar greşelile făcute în timpul zilei. Cer iertare oamenilor cărora le-am greşit, repar lucrurile în care n-am pus poate tot sufletul şi abia apoi mă culc împăcat.

Ce-aş face dacă aş fi înalt demnitar al statului şi aş atrage asupra mea în nenumărate rânduri huiduieli, înjurături şi priviri şi gânduri toxice? Aş pleca singur. Fără să mi-o ceară nimeni. Mi-aş da seama că nu sunt în stare cu capacităţile de care dispun: intelectuale şi culturale să atrag simpatia poporului şi a românului de rând şi aş pleca. Sau poate mi-aş da seama că nu-s omul potrivit acestor vremuri şi aş face loc altora poate cu mai multă viziune. Însă n-aş ţine cu dinţii de putere. De ce aş pleca? Să-mi pot privi după orele de muncă, acasă, soţia şi copiii sau soţul şi copiii, cu cinste şi demnitate în ochi. Inspirându-le respect. Dragoste. Şi nu mă refer prin rândurile astea la actualul guvern. Nu sunt doar ei actorii vinovaţi pentru starea actuală a noastră. Ei au fost doar cireaşa de pe tort printr-un pas nu tocmai inspirat, după o serie de măsuri care se doreau a fi bune.

România are nevoie de lideri. Demni. Iubitori de ţară. Cu coloana vertebrală. Care nu se îndoaie la fiecare bătaie de vânt din exterior. România are nevoie de lideri care să bată cu pumnul în masă la fiecare decizie care ar putea leza ţara şi cetăţenii. Ţara asta nu are ce face cu oameni care muşamalizează, care urmăresc doar interese proprii şi trec peste cadavre pentru îndeplinirea unor scopuri bine definite care trăiesc cu lozinca „ Scopul scuză mijloacele”. Avem nevoie de lideri care să ne inspire, care să respecte presa de calitate şi s-o înlăture pe cea manipulatoare, care să fie transparenţi şi în momentele în care le trece prin gând să comită vreun păcat împotriva ţării să se gândească că deasupra tuturor celor pămâneşti, domneşte un Atotputernic. Avem nevoie de lideri care să-şi dea seama că suntem mici şi neînsemnaţi şi că toate orgoliile şi puterea pe care le luăm asupra noastră se pot sfârşi în orice clipă.

Fiţi iubitori mai ales în aceste zile. Susţineţi valorile şi dorinţa de a trăi într-o ţară sănătoasă. Şi înălţaţi rugăciuni. Ele sunt singurele texte pe care ne putem baza 100%, fără dubii. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Acum, când mi-a venit în gând titlul acestui articol, am făcut o scurtă radiografie a vieţii mele. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, voi păşi spre binecuvântata vârstă de 21 ani. Floarea vieţii, cum ar zice unii! Mi s-a umplut parcă de nu ştiu unde, sufletul, de multă recunoştinţă. Pentru ce anume?

Pentru ultimul an mai ales. An în care am avut ocazia să aflu răspunsurile la cele mai apăsătoare întrebări pe care mi le ascundea sufletul. Pentru că atunci când îţi doreşti o viaţă care să rămână în istorie prin lucrurile lăsate în urma ta, dar o vrei clădită pe principii sănătoase, curate şi demne, ai parte de multe perioade în care parcă te simţi pierdut. Aspiraţiile tale parcă nu sunt compatibile cu lumea exterioară. Nu înţelegi de ce ţi se răstoarnă dintr-o dată realitatea. E timpul să renunţi la visurile tale sau să cauţi mai adânc calea prin care să ajungi la ele? Asta depinde de tăria de caracter a fiecăruia dintre noi. Pentru mine, în mod cert, trebuia /trebuie/va trebui găsită calea potrivită mie pentru a ajunge la ele. Din ziua în care am împlinit 20 ani, au început să se înmulţească întrebările asupra vieţii. De ce aşa, de ce asta, de ce nu e bine, încotro să merg, alături de cine să merg şi tot aşa.

Da! Exact ca în copilărie, când micuţii au primele contacte cu realitatea şi îi întreabă pe părinţi câte-n lună şi-n stele pentru a-şi potoli curiozităţile.
De ce atât de multă recunoştinţă? Şi pentru cine mai ales? Pentru Dumnezeu. El a îngăduit să aflu calea spre adevărul care mă interesa în tot acest timp. El mi-a deschis ochii spre cele potrivite mie, spre oamenii potriviţi mie şi spre potecile viitorului pe care să o apuc cu atât de multă îndârjire, adăpată cu mult elan al tinereţii. Un lucru cert de care sunt mândru este că sunt tânăr. Şi nu orice fel de tânăr! Unul român. Crescut într-o ţară care încă mai păstrează valori tradiţionale, iubirea dintre semeni şi multă bunătate. O ţară care a ales să nu-şi globalizeze ceea ce are mai de preţ: sufletele. Nu mi-aş dori în nicio secundă să mă fi născut în altă ţară. Pentru ce una ca asta? Să am parte doar de mai multă dezvoltare socială, de mai mult confort sau de mai mulţi bani? În niciun caz. Aici, pe pământurile pentru care s-a vărsat odinioară mult sânge, pe pământurile pentru care Ştefan n-a avut linişte până nu le-a văzut păzite, am primit ceea ce nu voi putea cumpăra cu bani niciodată: educaţie din bunici. Valori şi principii pe care s-a clădit poporul român. Lucruri din sfera spiritualităţii româneşti, care se doresc a fi îngropate de către procesul ăsta nebun al globalizării.

Dacă m-ar întreba cineva ce iubesc cel mai mult în momentul de faţă, aş răspunde fără alte şovăieli: TINERETUL ROMÂN.

Fac parte dintr-o generaţie conştientă! O generaţie care caută să se ridice prin forţele proprii. Una formată din minţi care ştiu că singura modalitate de a produce o schimbare este propria gândire.
Dragul meu tineret român, eşti frumos tare! Însă noi, ca tineri ai acestei ţări, ai acestui prezent, avem şi destule lipsuri, pe care trebuie să le rezolvăm împreună, nicidecum fiecare separat. Încotro ne îndreptăm cu viteza asta năucitoare? Câte diplome mai vrem să agăţăm de pereţi? Câte cursuri vrem să mai urmăm, fără să adăugăm cel mai important element: ACŢIUNEA? Uneori, am impresia că suntem stinşi tare, deşi avem atâta tinereţe în inimi. Vrem parcă prea mult să atingem nişte standarde, fără să ne mai bucurăm însă de proces. Ne chinuim al naibii să ajungem departe, uitând că totuşi cel mai lung drum pe care ar trebui să-l parcurgem este cel spre cunoaşterea de sine. Spre descoperirea adevăratei meniri, spre descoperirea adevăratelor dorinţe ale inimii. Vrem multe noi! Facultăţi pe nu ştiu unde, locuri de muncă din basme, îndelung râvnite. Dacă le vrem că aşa ne pofteşte inima, sau le vrem doar pentru o imagine în societate, asta e întrebare întrebătoare nu? Să fim ambiţioşi nu e deloc o problemă! De-ar fi toţi aşa! Ce doare însă, de parcă-ţi rupe oasele în tine?

Modul în care suntem în stare să renunţăm într-o clipă la trecut pentru un prezent posibil mai bun. Modul în care renunţăm la plaiurile natale, la educaţia şi oamenii de bază ai formării acesteia, la bunicii care poate ar da orice să ne aibă la piepturile lor cât mai mult şi mai ales la părinţii, ale căror suflete le smulgem şi le luăm cu noi atunci când plecăm. Să se merite oare toate eforturile astea spirituale pentru o mână mai mare de bani? Pentru o imagine mai şlefuită în societate, bineînţeles atâta timp cât poţi da randament? Fiecare să cerceteze bine la asta. Dorul e foc ce poate stinge inimi!
Iubite tineret, unde să începem să ne clădim casele? În mediul rural? Sau în mediul urban? Cum cum ??! În cel online? Nu cred că-i cea mai bună alegere cu putinţă. Dar totuşi una aleasă de către majoritatea dintre noi. Alegem să ne expunem cu multă dezinvoltură vieţile acolo. Nu mai păstrăm nimic din cele frumoase pentru noi şi cei iubiţi nouă. Ne hrănim inimile cu like-uri şi mai nou „ ADOR-uri” pe bandă rulantă. Credem că avem mari realizări şi aprecieri dacă apăsăm un simplu buton din spatele unui ecran. De ce această sete? Ne simţim singuri. Nu avem cu cine împărtăşi cele mai faine bucurii ale vieţii. Păi cum aşa? Cu toţii avem familii şi prieteni de suflet nu? Cu siguranţă. Însă toţi sunt ocupaţi cu cele lumeşti. Ne felicităm simplu, mai mult formal şi ne întoarcem la ale noastre. Nu ne mai bucurăm din toţi rărunchii sufletului pentru aproapele nostru.

Iubite tineret român, noi putem mai mult de atât! Putem mai mult decât nişte simplă făţărnicie, după moda actuală. Suntem un tineret fain, dar aproape în totalitate orfan. Orfan de Dumnezeu. De asta ne lăsăm cuprinşi de deznădejde aşa de uşor şi parcă ne pică cerul în cap la cele mai mici necazuri. De asta nu mai ştim încotro să o apucăm în viaţă şi suntem dezorientaţi tare atunci când suntem puşi în faţa unor decizii mai complexe. Ne lăsăm ochii să se scurgă după bunuri materiale care mai de care, ni se pare că asta ne-ar face oameni împliniţi. Dar mai avem tăria, ca înainte de a-i cere Bunului Creator maşini şi case, să vedem cât suntem de goi totuşi pe dinăuntru şi să-i mai cerem şi din cele spirituale?

Doar împreună putem răzbi. Lăsând idioţeniile la o parte. Lăsând figurile şi aerele la o parte. Luând în braţe smerenia şi iertarea. Luându-ne în braţe unii pe alţii. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dragii mei fraţi creştini,

Ne-a îngăduit Bunul Dumnezeu să ajungem şi sfânta zi de azi, pe care personal nu o pot lăsa să treacă aşa, necinstind-o cu câteva vorbe de suflet.

Astăzi, ca în fiecare an pe 4 decembrie o prăznuim pe Sf. Muceniţă Varvara, cunoscută în popor ca fiind ocrotitoarea minerilor. Când mă gândesc la această meserie nobilă îmi tresar prin suflet zeci de sentimente. Pentru simplul fapt că mi-a îngăduit Bunul Dumnezeu să cresc şi să trăiesc într-o comunitate minieră, în binecuvântata localitate Crucea – din judeţul Suceava. Singurul loc din ţară în care se mai exploatează în prezent uraniu.

De ce consider că a fi miner este o meserie nobilă? În primul rând, deserveşti sectorul energetic al ţării. Te dedici unui scop nobil. În al doilea rând, doar Bunul Dumnezeu ştie ce este în inima unui om care intră în subteran zi de zi. Dat fiind faptul că intri sub pământ – fiind un domeniu imprevizibil mereu chiar dacă tehnologia şi securitatea sunt destul de dezvoltate în zilele noastre, ştii când intri şi doar Cel de Sus ştie când şi dacă mai ieşi. Însă pe minerii de la Crucea i-am văzut mereu curajoşi. Nu s-au dat niciodată înapoi de la muncă din aceste considerente. Şi-au pus mereu nădejdea în Atotputernic şi prin eforturi colective, în urmă cu ceva ani au ridicat în interiorul minei un mic lăcaş de rugăciune. Un lăcaş din care să îşi ia tăria şi curajul la fiecare coborâre în subteran.

De fiecare dată când merg acasă îmi face o deosebită plăcere să stau de vorbă cu aceşti oameni. Sunt oameni simpli, care îţi deschid casele şi inimile cu sinceritate, fără niciun scop ascuns. Sunt săritori şi nu te-ar lăsa niciodată în necaz fără să facă tot posibilul să te ajute.

Oameni dragi mie din Compania Naţională a Uraniului, ce pot să vă urez? Să vă ţină Bunul Dumnezeu sănătoşi şi să vă ofere multă putere de muncă.

Fie ca Sfânta Muceniţă Varvara să mijlocească pentru dumneavoastră în rugăciune la tot pasul. Este nevoie de credinţă, mai ales în aceste vremuri în care situaţia companiei nu lasă niciun angajat să doarmă liniştit acasă, ducând în suflet grija zilei de mâine pentru propria familie. Să ne rugăm cu toţii, unii cu alţii şi unii pentru alţii, pentru luminarea minţilor tuturor, mai ales a acelor persoane care au puterea şi posibilitatea de a mijloci şi lupta pentru salvarea singurei mine de uraniu din România.

Fiţi mândri de ceea ce faceţi, de la mic la mare pe scara ierarhică a companiei, fiindcă împreună menţineţi în picioare unul dintre pilonii principali ai sectorului energetic românesc .

Dacă şi anul acesta vor permite timpul şi resursele să planificaţi o sfinţire la troiţa din interiorul minei,iubiţi fraţi creştini, să purtăm şi să pomenim împreună cu multă dragoste şi stăruinţă în rugăciune pe toţi cei trecuţi la Domnul de-a lungul anilor, pe foştii angajaţi, pe foştii directori şi pe toţi cei care au contribuit în timp la menţinerea şi continuitatea frumoasei misiuni pe care o desfăşuraţi.

Un gând cald alături de un sincer „ LA MULŢI ANI „ tuturor prietenilor şi angajaţilor de la Crucea, Feldioara şi de la sediul central din Capitală!

Producția rapidă, eficiența energetică și metodele de constucție moderne au promovat sticla securizată către un loc fruntaș în topul materialelor de construcții, ceea ce a condus către un nou curent arhitectonic.

În ani ′20, arhitectul elvețian Le Corbusier a observat că istoria arhitecturii este, de fapt, istoria ferestrei. Conform arhitecului James Polshek, partener al Polshek Partnership și designer principal al Rose Center for Earth and Space din Manhattan, componentă a Muzeului American de Istorie Naturală, în noua generație de clădiri din sticlă care apar în orașele mari din jurul globului, fereastra a iesit, în sfărșit din ramă.

Din Berlin până în Tokio, New York și Londra, un curent rapid de structuri noi insuflă viață în arhitectura axată pe sticlă. Sticla n-a mai văzut atâta atenție din ani ′50, când clădiri precum Lever House din New York reprezentau un punct de referință în domeniu și un model arhitectonic căutat. Astăzi trendul este cu siguranță puternic orientat în favoarea striclei.

Clădiri precum Kimmel Center for the Performing Arts din Philadelphia sau restaurări precum cea a German Reichstag sunt exemple vii ale formelor surprinzătoare, inovative și dramatice pe care sticla și le asumă în arhitectura contemporană.

Revitalizarea artei de construcție cu sticlă este actuală mai ales din cauza schimbării felului de producție al sticlei și dezvoltarii de noi tehnologii de construcție. Sistemele inovative de astăzi permit așezarea sticlei pe ansambluri practic invizibile (pereți cortină).

În plus, perfecționarea producției de sticlă începută în timpul crizei de energie din 1973 a condus la performanțe excelente ale materialului. Noua generație de sticlă este mult mai clară, mult mai rezistentă, mult mai sigură și mult mai eficientă din punct de vedere energetic.

Sticla este, fără doar și poate, unul din cele mai versatile și avansate materiale de construcție din zilele noastre. Vom vedea din ce în ce mai multe construcții care îi validează poziția și rolul.

“Hot in Cleveland” este un serial american de comedie difuzat de TV Land, avandu-le in rolurile principale pe Valerie Bertinelli, Jane Leeves, Wendie Malick si binecunoscuta Betty White. Serialul a debutat pe 16 iunie 2010, fiind prima serie originala TV Land; la momentul respectiv a devenit cel mai vizionat program din istoria de 14 ani a televiziunii si au fost comandate inca zece episoade. Pe 14 mai 2014 TV Land a reinnoit “Hot in Cleveland” pentru un al saselea sezon, declarand ca acesta este si ultimul.

Serialul are in centrul actiunii trei veterane ale industriei divertismentului, trecute de prima tinerete (Valerie Bertinelli, Jane Leeves si Wendie Malick) originare din Los Angeles care descopera in comunitatea din Cleveland, Ohio oameni mai buni si mai primititori, dar si mai bine pentru ele, mai putin axati pe tinerete. Acestea ajung in acest oras in urma unei aterizari de urgenta in drumul lor spre Paris. Descoperind atitudinea oamenilor de aici, se hotarasc sa ramana aici o perioada, asa ca inchiriaza o casa de care are grija o batrana cu gura mare (Betty White).

Productia a fost vazuta ca o versiune moderna a serialului clasic din anii 1980, “The Golden Girls” (“Fetele aurii”), in care Betty White jucase in rol principal. Serialul a primit recenzii pozitive de la criticii de specialitate, fiind apreciate in special Wendie Malick si Betty White.

Recomand serialul pentru toti cei care vor sa rada cu gura pana la urechi. Momentan sunt la sezonul patru si pot spune ca nu-si pierde din umor, ba chiar devine mai amuzant. Serialul vrea clar doar sa distreze telespectatorul, evitand adeseori temele serioase, iar, atunci cand este prezentata o problema sociala contemporana (adoptia, rolul femeii in societate dupa ce implineste 50 de ani etc) acest lucru se face mereu plin de umor, fara momente triste sau foarte induiosatoare, dupa cum mai au obiceiul sitcomurile sa faca.

Toate electrocasnicele pot fi asociate cu partea in care aveti nevoie de ajutor pentru activitatile casnice si mai mult cu partea in care puteti face ca viata sa fie una mai usoara si mai linistita iar intre aceste electrocasnice de cele mai multe ori putem vorbi despre ceea ce inseamna o masina de spalat rufe. In ceea ce priveste rolul pe care o astfel de masina il poate avea putem spune ca o masina de spalat automata este un element indispensabil pentru toata lumea si ar fi de preferat ca toti sa poate sa apeleze la utilizarea sa pentru a sti rufele curate, igienizate si in siguranta.

Modalitatile de spalare a rufelor sunt cu siguranta pentru unii tot cele traditionale dar cu o masina de spalat automata putem sa discutam despre posibilitatea de a castiga foarte mult timp si asta pe langa alte beneficii majore. Diferentele intre ceea ce inseamna spalarea manuala si spalarea cu ajutorul unei masini automata sunt majore si nu cred ca putem vorbi despre o comparatie echitabila si asta chiar daca sunt cei care pot sustine ca unele articole vestimentare sunt mai sensibile si necesita o astfel de spalare. Exista posibilitatea ca prin intermediul unui model sa spalati absolut orice si oricand doriti iar asta fara a face efort si alocand un timp de cateva minute in care sa asezati rufele in masina, sa puneti detergent si balsam si atat. Daca timpul nu este suficient pentru a va convinge de ceea ce poate face o masina de spalat rufe pentru voi putem sa discutam si despre partea de resurse pe care le consuma si asta pentru ca puteti economisi atat apa cat si energie electrica.

Activ si util

Cum prezenta unei masini de spalat rufe poate fi una activa putem trece la analiza exacta a partii de functionare si asta continuand latura de resurse pe care le poate consuma in timpul functionarii si asta pentru ca exista modele din clasa A+++ pentru energia electrica consumata. Tot ca si clasificare puteti alege partea de eficienta la spalare sau centrifugare iar o viteza de centrifugare mai mare poate inseamna si un timp de uscare mai scurt iar clasele de eficienta pot fi vazute si in aceasta latura.

Reluand partea de utilizare si de posibilitati de spalare pe langa rufele delicate si mai speciale poate fi vorba si despre rufe colorate, albe sau rufe din bumbac, din lana, sintetice sau poate unele articole sportive. Pentru copii ceea ce ofera majoritatea masinilor de spalat rufe sunt programe speciale si care se asigura ca acestea sunt spalate si igienizate astfel incat pielea lor sensibila sa nu fie afectata de detergent, balsam sau de orice alte substante. Tot pentru cei care poate pielea sensibila sau unele sensibilitati exista si programe de spalare antialergice sau daca vorbim despre sensibilitate la parul de animale veti avea si programe speciale pentru indepartarea parului din tesaturile rufelor. Cam ceea ce trebuie sa faceti insa este doar sa va decideti cu privire la ce doriti pentru ca diversitatea gamei va ofera posibilitatea de a gasi ce va trebuie.

 

In cazul in care autovehiculele cu combustie interna obtin energie prin arderea benzinei, a motorinei sau a gazului, un vehicul electric primeste energie direct de la bateria auto special conceputa in acest sens si doar energie electrica foloseste pentru a se deplasa, in cazul vehiculelor total electrice, iar in cazul celor hibride, dupa descarcarea bateriei auto, pana vei opri la o statie de incarcare electrica, va folosi energie din arderea unui tip de combustibil, in special benzina. Mai multe despre baterii auto, topuri, mod de functionare, cum sa le alegi, gasesti pe AutoGlob.RO.

Acest tip de baterie auto, seamana in principal cu o baterie Li-Ion ce se gaseste si la smartphone, doar ca intr-o versiune mai mare si cu o putere mai mare pentru a acoperi consumul unui motor electric si a unor consumatori.

Tehnologia bateriei auto electrice

Bateria auto pentru masina electrica se comporta invers fata de bateria auto standard. Aceasta se descarca in timp ce este folosita, iar singura modalitate de incarcare este la o statie special conceputa in acest sens.

In cazul bateriei auto Li-Ion, repetarea procesului de incarcare nu face decat sa-I scurteze puterea in timp, majoritatea producatorilor de baterii auto Li-Ion, dau o garantie a acestora intre 5 si 8 ani, cu o tendinta de imbunatatire asistemul si a cresterii duratei de viata intre 10 si 20 de ani.

Cum functioneaza de fapt bateria auto Li-Ion si motorul electric?

 Daca te gandeai ca un vehicul electric are un sistem de functionare superior celorlalte tipuri de motoare, ei bine, afla ca functioneaza surpinzator de simplu.

Bateria auto este conectata la unul sau mai multe motoare electrice care pun in miscare rotile masinii. In momentul cand ai apasat pedala de acceleratie, bateria auto  alimenteaza instantaneu motorul electric, care consuma treptat energia stocata in baterie.

Un motor electric functioneaza de asemenea si ca un mini-generator pentru bateria auto Li-Ion. In momentul in care ai luat piciorul de pe acceleratie sau  franezi, motorul electric incarca bateria auto. Insa nu te gandi ca, daca vei decelera sau vei frana bateria auto se va incarca, ci doar vei salva o mica parte din electricitatea bateriei.

Bateria auto Li-Ion

 Bateria auto Li-Ion este cel mai folosit tip de baterie la masinile electrice. Au o densitate foarte mare, ceea ce inseamna ca pot fi folosite pe distante lungi si nu vor ocupa mult spatiu.

Litiu, este de asemenea cel mai usor metal, dar sa nu faci confuzie,bateriile auto nu contin metal ci Ioni de metal, adica atom sau molecula cu incarcare electrica, datorita pierderii sau strangerii a unuia sau a mai multor electroni.

Bateria auto Li-Ion, este de asemenea cea mai sigura dintre toate celelalte alternative, iar producatorii de baterii auto Li-Ion, trebuie sa se asigure ca exista masuri de siguranta pentru clienti.

Un exemplu de masura de siguranta, este aceea de a echipa masinile electrice cu sisteme protectie la incarcare pentru a mari ciclurile de incarcare rapida si repetata intr-o perioada scurta de timp.

Durata de viata a unei baterii auto pentru masina electrica

 Odata ce o baterie auto electrica isi pierde capacitatea de a mai alimenta un vehicul, poate fi utilizata la alimentarea consumatorilor din jurul casei sau ca sistem de stocare a energiei, care poate fi utilizata ulterior.

O idee buna, in cazul in care iti alimentezi casa cu energie eoliana sau solara, poti stoca energia in bateria auto pe care nu o mai poti folosi pe masina.

Pana sa schimbi bateria auto de pe masina electrica cu una noua este important sa o intretii foarte bine. Aceasta nu se va deteriora foarte repede deoarece tehnologia folosita o poate face sa garanteze pana la 100000 de kilometri sau pana la 8 ani de functionare.

O baterie auto pentru masina electrica este proiectata sa alimenteze mototul electric pentru mult timp si pe distante mari, iar acestea au un sistem de protectie prin care nu lasa bateria sa se descarce de tot, iar in asa fel se reduce numarul de cicluri de incarcare. In afara de acest sistem de protectie la consum, bateria auto vine din fabrica si cu un sistem de racire, tocmai pentru a mari timpul de utilizare.

De fapt, pentru a mentine o durata de viata a bateriei auto cat mai mare, producatorii ataseaza acesteia un sistem prin care, odata ce bateria auto a ajuns la un procent de 80 %, o sa poti simti diferentele de performanta in scadere fata de cum ai pornit la drum cu o baterie auto incarcata 100 % .

Cum reincarci o baterie auto pentru masina electrica?

Cea mai buna si rapida incarcare pentru bateria auto EV este cea specificata de producator si la statiile construite special in acest sens. La aceste statii poti incarca de la 3 kW pana la 50 kW sau 120 kW in statiile mari cu supraalimentare. Cu kW este mai mare, cu ata bateria auto EV se va incarca mai repede.

Incarcatoarele pentru baterii auto ce se pop monta in curtea casei, pot alimenta in general intre 3 kW si 7 kW, iar durata de incarcare este intre 6 ore si 12 ore pana la 80 % din baterie, dupa care incarcarea se face mai lent pentru restul de 20 % pentru a preveni deteriorarea bateriei.

In cazul lipsei unei astfel de statii de incarcare pentru bateria auto EV, poti face o incarcare si la o priza de 13 amperi, dar timpul de incarcare poate fi foarte mare. Deoarece incarcarea dureaza foarte mult, exista riscul de a supraincalzire a sistemului electric care poate duce la un incediu. Este indicat sa ceri parerea unui specialist care sa te sfatuiasca daca poti incarca bateria auto EV la o asemenea priza.

De aceasta intrebare se leaga si subiectul infidelitatii: daca noi iubim mai multe persoane in acelasi timp, atunci, nu cumva suntem infideli?

Totusi, sa luam lucrurile in ordine si sa analizam, mai intai, de ce fel de iubire vorbim. In mod clar ne referim la iubirea pentru el de langa noi, pentru partner. Iar, atunci cand iubim aceasta persoana, nu putem sa comparam iubirea care o simtim pentru ea cu iubirea pe care o simtim pentru parinti, frati, prieteni apropiati, mai pe scurt, pentru alte persoane dragi din viata noastra.

Trebuie mai intai ca tipul de iubire sa fie pe acelasi plan, la egalitate, sa aiba aceleasi elemente in compozitie ca sa putem sa ne intrebam daca ce facem e bine sau nu, daca putem iubi mai multe persoane in acelasi timp. Pentru ca daca nu, si daca luam lucrurile simplu, asa cum sunt, atunci raspunsul este da, putem iubi si partenerul si parintii, spre exemplu, in acelasi timp.

Dar viata nu e simpla, sau, cel putin nu ne place noua simpla si, de aici, aparitia si necesitatea complicatiilor. Si acum o sa revin la acea iubire de care vreau sa vorbesc, si anume, cea pentru partner. Atunci cand iti iubesti partenerul, cand stii ca vrei sa fii cu el/ea, cand stii ca acea persoana este persoana speciala din viata ta, cea care te poate face sa te simti mai bine intr-o zi urata, sau te poate face sa te simti ca si cum esti cea mai importanta fiinta din lume, atunci vorbim intr-adevar de dragoste, mai precis, dragostea de cuplu. Si, in acest caz, vine si intrebare mea: daca simtim asa ceva pentru o persoana, putem s-o mai simtim si pentru altcineva?

Am auzit nenumarate replici si raspunsuri la aceasta intrebare, variatiuni pe tema iubirii pentru mai multi si infidelitatii. Pentru ca, din punctul meu de vedere, daca tu iubesti mai mult de o persoana, in sensul acela romantic al iubirii, atunci, cumva, comiti o infidelitate. Pentru ca inima ta, nu mai apartine doar unei persoane, apartine la doi sau trei. Si atunci, ce mai e asa special intr-o relatie? Ce mai e asa special in relatia ta cu primul, sau cu al doilea, sau cu al treilea, de poti numi iubire?

Atunci, as putea sa zic ca poate nu stii ce inseamna iubirea cu adevarat, nu stii definitia, nu stii ce simti, sau, esti confuz/a. Si, nu, nu e vorba doar de inima, nu ma luati pe sus. E vorba si de creier si de ratiune. Esti o persoana infidela cu totul, atunci cand te gandesti la altcineva decat persoana pe care o iubesti.

Nu, nu ma refer la a te uita la altcineva pe strada, la a observa ca o tipa are fundul misto, sau ca un tip arata super bine. Suntem oameni, ne mai fug ochii in alte directii. Si, de asemenea, nu putem sa avem ochelari de cal si sa fim incuiati: pot exista persoana mai frumoase decat cei de langa noi. Dar, aici ne oprim: la privit. Daca deja incepem sa avem alte ganduri, sa ne dam la persoana necunoscuta sau sa ne-o imaginam in locul partenerului, atunci, mai iubim noi pe cel de langa noi? Ma cam indoiesc.

Am auzit tipi care ziceau ca-si iubesc prietena, se purtau exceptional cu ea, ii dadeau cadouri, ii faceau toate poftele, se “injoseau” pe Facebook cu diverse mesaje, dar, atunci cand erau la petreceri sau cunosteau alte tipe se dadeau la ele fara rusine, chiar se culcau cu ele. Iar, daca ii intrebai, ei nu considerau ca sunt infideli, pentru ca ziceau ca doar pe partenera o iubesc. Celelalte tipe reprezentau doar diversitate, ba chiar un mod de a-si condimenta relatia si de a incerca si altceva nou ca sa poata fii la fel de excitati atunci cand ajung sa se vada cu partenera. Normal sau nu? Repet, ma indoiesc ca asta e iubire.

Dar, sa nu fim totali rai: stiu si tipe care umblau cu mai multi, ziceau ca il iubesc si pe unul si pe altul, dar fugeau dintr-o parte in alta pentru ca nu erau total multumite. Fiecare dintre cei doi tipi oferea ceva, dar nu era indeajuns pentru domnisoara in discutie. Totusi, de ce nu era indeajuns? Pentru ca ea nu stia clar ce dorea, nu stia exact ce o satisface cel mai mult din ce aveau de oferit cei doi domni. Si, in acest caz, era chiar ca ea nu iubea total.

Da, conform celor prezentate mai sus, se poate spune ca da, poti iubi mai multi deodata. Imi pare rau sa va dezamagesc, dar, daca credeti asta, ati inteles gresit iubirea. Iubirea nu poate fi impartita. Daca ea e impartita, daca nu mai e totala, nu mai e sincera, nu mai reprezinta acea iubirea speciala, acel lucru la care viseaza majoritatea oamenilor.

Nu, nu cred ca poti iubi mai multi parteneri in acelasi timp. Da, cred ca pot sa-ti placa mai multe persoane in acelasi timp. Corect, ai dreptul sa-ti placa mai mult de o persoana, sa testezi, sa vezi ce-ti poate oferi fiecare, ce te face o fiinta mai buna, mai fericita. Dar, atunci cand treci taramul iubirii, il treci in doi, tu si cu partenerul; nu e loc pentru trei. In fond, vorbim de ceva profund, de mintea si inima noastra.

Iar daca simtim ca incepem sa iubim pe altcineva, atunci, ar fi cazul sa analizam relatia actuala, sa vedem unde a disparut iubirea, ce s-a schimbat. Pentru ca e clar ca daca incepem sa simtim iubire pentru o alta persoana, nu o mai iubim cum trebuie pe cea de langa noi. Ceva s-a schimbat.

Exista si exceptii: cand simti ca inca mai iubesti fostul partner, dar stii ca te indragostesti si de actualul. Da, exista o linie foarte mica si subtire de demarcatie intre iubirea pentru cele doua persoane. Dar, oricum ar fi, nu se va intalni. Deoarece, cu cat scade iubirea pentru fostul, cu atat mai mult se face loc pentru o noua iubirea, cea pentru actualul. Iar, la sfarsit, vei observa ca iubirea pentru fostul nu mai exista, si ca iubesti doar o persoana, actualul.

Asa ca nu, iubirea nu se imparte intre doi, trei, patru sau mai stiu eu cati. Iubirea este doar pentru o persoana, pentru partenerul tau.