Producția rapidă, eficiența energetică și metodele de constucție moderne au promovat sticla securizată către un loc fruntaș în topul materialelor de construcții, ceea ce a condus către un nou curent arhitectonic.
În ani ′20, arhitectul elvețian Le Corbusier a observat că istoria arhitecturii este, de fapt, istoria ferestrei. Conform arhitecului James Polshek, partener al Polshek Partnership și designer principal al Rose Center for Earth and Space din Manhattan, componentă a Muzeului American de Istorie Naturală, în noua generație de clădiri din sticlă care apar în orașele mari din jurul globului, fereastra a iesit, în sfărșit din ramă.
Din Berlin până în Tokio, New York și Londra, un curent rapid de structuri noi insuflă viață în arhitectura axată pe sticlă. Sticla n-a mai văzut atâta atenție din ani ′50, când clădiri precum Lever House din New York reprezentau un punct de referință în domeniu și un model arhitectonic căutat. Astăzi trendul este cu siguranță puternic orientat în favoarea striclei.
Clădiri precum Kimmel Center for the Performing Arts din Philadelphia sau restaurări precum cea a German Reichstag sunt exemple vii ale formelor surprinzătoare, inovative și dramatice pe care sticla și le asumă în arhitectura contemporană.
Revitalizarea artei de construcție cu sticlă este actuală mai ales din cauza schimbării felului de producție al sticlei și dezvoltarii de noi tehnologii de construcție. Sistemele inovative de astăzi permit așezarea sticlei pe ansambluri practic invizibile (pereți cortină).
În plus, perfecționarea producției de sticlă începută în timpul crizei de energie din 1973 a condus la performanțe excelente ale materialului. Noua generație de sticlă este mult mai clară, mult mai rezistentă, mult mai sigură și mult mai eficientă din punct de vedere energetic.
Sticla este, fără doar și poate, unul din cele mai versatile și avansate materiale de construcție din zilele noastre. Vom vedea din ce în ce mai multe construcții care îi validează poziția și rolul.
