Diverse

Suntem ceea ce vrem sa fim

Suntem ceea ce vrem sa fim

In anii ce au trecut am intalnit oameni frumosi, frumosi ca valori. Sigur, am avut parte si de reversul medaliei – e un echilibru in toate. Dar cel mai mult i-am pretuit pe cei care indiferent de parcursul sinuos pe care l-au avut de strabatut, si-au pastrat respectul din sine, respectandu-i pe altii.

Ne nastem goi si flamanzi cu totii, mai tarziu ne acoperim cu o haina, dupa posibilitati. Unii devin haina de pe ei si nu-si mai pot prezenta decat fata catre lume. Altii se poarta pe sine, cu demnitate si indatorire catre seaman, indiferent de conditia sociala.

Sunt ganduri dintr-o zi rece de inceput de primavara. M-a intristat povestea femeii in varsta care vindea ziare la un chiosc. Am fost un cumparator care nu s-a incrancenat sa-i smulga marfa si sa plece. Adica am folosit un pronume de politete despre care invatam mai toti la scoala, i-am multumit pentru amabilitate si am dat sa plec. Dar n-am putut, caci avea nevoie sa vorbeasca. Si a inceput sa vorbeasca cu patima si cu tristete si cu revolta, toate laolalta. Mi-a povestit ca tocmai avusese un cumparator al carui copil incepuse sa traga de publicatiile pe care ea le lipise cu scotch, pentru a le face mai vizibile, scotch adus, de altfel, de acasa. Se chinuise cu putinele resurse sa-si promoveze marfa. Motiv pentru care a rugat parintele care insotea copilul sa-i abata atentia in alta parte. Raspunsul a fost ferm si obraznic: “Cum isi permite ea, oare, o vanzatoare, sa-i apostrofeze copilul ?”

Mi-a marturisit cu multa tristete in glas ca nu a fost vanzatoare toata viata, ca vindea ziare, pensionara fiind, pentru a mai castiga un ban, ca n-o angajeaza nimeni pe un alt post. Iar atitudinea persoanei i s-a parut nedreapta si jignitoare.


Am ascultat-o pana la capat, caci mi s-a parut lipsit de respect sa-i intrerup framantarea. Am cautat cateva cuvinte de imbarbatare, insa mi s-au parut puerile. Intr-un final, cand am considerat ca nu-i mai pot fi de ajutor, m-am rupt si mi-am cautat pasii spre casa.


Curand vacarmul strazii s-a stins in gandurile mele. “Oare cand ne vom schimba ? Cat mai trebuie sa treaca ca sa nu mai fim o societate consumerista care ne devoreaza existenta ? Cand vom judeca mai putin dupa aparente si ne vom acorda sansa de a cunoaste ? Vanzatori sau cumparatori, impartim aceeasi felie de viata, daca o condimentam cu consideratie unul pentru altul, nu va fi mai putin gustoasa. Sunt constienta ca daca as vrea sa prind schimbarea, ar trebui sa ma nasc azi.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

You may also like