In special in perioada aceasta a anului imi amintesc printre altele de copilarie. Ma pierd printre amintirile placute, nazdravane, ghiduse despre jocurile si jucariile acestei varste. Si e bine ca am ce-mi aminti caci altii nu au! Am copilarit pe vremea raposatului, cand optiunile nu faceau parte din recuzita. Televizor aveam ca sa stergem praful de pe el, caci n-aveam la ce sa ne uitam; si atunci, inventam o gramada de jocuri ce nu-si gaseau sfarsitul decat tarziu in noapte, cenzurati de glasul autoritar al mamei, care ne invita la o portie de somn.
Nu pot spune daca pe vremea aceea era vorba de o fuga acerba dupa jucarii, primeam de la bunici, primeam de la parinti, cu precadere papusi ca pe atunci inca mai erau de interes, iar rebela Barby nu invadase piata romaneasca. S-apoi cand parintii ne expediau duminica pe mine si pe sora mea la bunica pentru un moment de liniste saptamanala, ne gaseam intotdeauna cu ce sa ne jucam, chit ca ne impodobeam cu bijuteriile si salurile ei, descalceam mormane de lana colorata care urma sa se transforme in caciuli si fulare sau tineam poteca gradinii spre casa uneia dintre noi, delimitata de crengile uscate si abandonate ale ciresului fara varsta.
Ca si ieri si azi fiecare dintre noi are un micut caruia trebuie sa-i cumpere o jucarie fie ca e nepot, verisor, fiu sau copilul unui prieten. Iar variantele par nelimitate, sau cel putin pareau pana am vizitat Maxi Toys, Dinoland si Noriel din Mega Mall. Inainte sa ma hotarasc ce sa cumpar, le-am vizitat pe toate pentru a putea decide in consecinta. Nu a fost greu caci sunt perete in perete. Nici nu ma asteptam sa aiba in intregime sortimentatia diferita – ar fi trebuit sa aiba exclusivitate pe un anumit furnizor si cine isi mai permite un astfel de lux! Insa la jocurile de constructii, ca e Lego, Cobi, Revell sau mai stiu eu ce, cumparatorul nu are nicio dilema: preturile sunt diferite la aceleasi produse, iar el nu are nici cel mai mic dubiu ca trebuie sa plateasca suma cea mai mica. Altfel spus, cateodata nu e suficient sa iei copy-paste principiile de marketing, trebuie sa te mai si raportezi unei industrii, unui panel de furnizori, asta in cazul in care nu ai instrumentele necesare in a te diferentia suficient de concurenta. Si sa fim seriosi: nimeni nu da mai multi bani pentru ca ii zambeste vanzatoarea! Ca de exemplu, doua benzinarii se pot invecina ostentativ, pentru ca au resursele necesare in a-si atrage fiecare dintre acestea categorii de clienti diferiti, insa trei magazine de jucarii, situate unul langa altul, care au un fond important de marfa identica, nu pot atrage clienti decat functie de pretul practicat.
Asa ca tocmai am devenit clientul fidel al unuia dintre magazine, achizitionand cadourile dorite. In cazul in care celelalte doua nu-si schimba politica de pret sau locatia, voi ramane cu desavarsire un consumator loial acestuia. Si stiti ce ? Nu sunt singura! Pana la urma nu e asa greu sa ai un business profitabil, nu ?
