Ritualul ciocnirii paharelor poate dovedi faptul ca bautura continuta in ele nu a fost otravita?
Rspuns: Ritualul ciocnirii paharelor s-a nascut din eforturile de a dovedi ca bauturile continute in ele nu au fost otravite.
Q: De ce ciocnesc oamenii paharele inainte de a face un toast?
A: Este stiut ca cineva poate sa isi omoare dusmanul oferindu-i o bautura otravita.
Pentru ca un oaspete sa se convinga ca bautura oferita este sigura, a devenit ceva obisnuit ca acesta sa toarne o mica cantitate din bautura sa in paharul gazdei. Atat oaspetele cat si gazda vor bea continutul simultan.
Atunci cand oaspetele are incredere in gazda sa el va putea numai sa atinga sau sa ciocneasca paharul sau cu paharul gazdei.
Originile acestui ritual
In timp au fost avansate multe explicatii in legatura cu obiceiul nostru de a ciocni paharele cand participam la diferite toasturi.
La inceputuri europenii au considerat ca sunetul produs de ciocnitul paharelor ii ajuta sa alunge spiritele rele. O alta explicatie sugereaza ca prin ciocnitul paharelor unul de altul, vinul unge sticla intr-un fel care poate dovedi ca bautura nu a fost otravita. Pe deasupra o alta explicatie sustine ca “ciocnitul” reprezinta o confirmare simbolica a increderii in randul consumatorilor de bauturi care nu simt nevoia sa guste unul din bautura celuilalt pentru a dovedi ca acestea sunt pure.
Fiecare dintre aceste explicatii este falsa. In timp ce producerea zgomotului cu scopul de a alunga spiritele rele spijina alte obiceiuri care s-au pastrat pana in zilele noastre (de exemplu, tragerea clopotelor la biserica la nunti si strigatele puternice si zgomotele la ora 12 noaptea de Anul Nou), “ciocnitul” este un aspect relativ nou al toastului si, ca atare, a aparut mult dupa ce lumea a respins notiunea ca demonii te sacaie furisati in fiecare colt al existentei de zi cu zi, si ca pot fi indepartati printr-un pic de zgomot.
Pentru a misca vinul de peretii de sticla, vasele de baut nu trebuie sa fie umplute pana la refuz deoarece, daca ar fi, aceasta ar duce la pierderea continutului (pentru ca o parte din vin ar curge pe jos) si probabil ca se vor uda si cei care realizeaza toastul.
Si in timp ce otravirea dusmanilor a fost mult timp o parte din haosul creat in lume, practica atingerii paharului umplut al unuia de cel al altuia cand acestia participa la un toast nu are legatura cu suspiciunea ca vinul a fost falsificat; asemenea crime nu erau atat de simple in trecut iar semnalul gazdei care sa indice ca cineva era in mod clar suspectat de tentativa de omor trebuia sa indeplineasca canoanele anumitor gesturi sociale.
Pentru a descoperi motivul real al ciocnitului paharelor mai intai trebuie sa cercetam de ce si cum facem un toast, si unde isi are originile aceasta practica.
